Monthly Archives: Iunie 2007

Nunta

Maine este nunta verisorului meu Claudiu.
Ii doresc multa fericire, sanatate si casa de piatra!!
Este un baiat bun si merita sa fie fericit!!
Trecand peste asta e si un bun prilej de distractie, mult asteptata. Vor fi acolo toti prietenii nostri si prevad o nunta pe cinste. Deabea astept!!
cos-mic.jpg

Aurolaci

Eram ieri intr-un magazin de vopsele si la un moment dat intra un baiat de vreo 16-17 ani tuns la chelie si cam jegos. La inceput nu i-am dat atentie, apoi auzindul vorbind si cerand o sticla de aurolac am intors capul spre el si lam privit mai bine. Se pare ca baiatul era unul din cei care le place sa stea mai mult in lumea viselor, rupti complet de realitate.
-Nu doamna pe aceea ca e cam decolarata!
-Dar sunt toate la fel baiatule.
Pana la urma a luat sticla si a plecat. Dupa vreo 10 minute se intoarce cu sticla jumatate, si un pic mai lesinat decat prima data.
Cred ca baiatul deja trasese un pic din punga si poate nemultumit de calitate se intoarse in magazin pentru a schimba sticla.
-Doamna mi-au zis ca nu e buna, sa-mi dati alta.
-Pai si de ce o consumara-ti jumatate?
-Haide-ti doamna ca ma bat!
Poate un pic induiosata vanzatoarea ii dadu alta sticla, dar ii spuse sa nu mai vina  niciodata.
Eu nu am nimic cu ei, e treaba lor, sa faca ce vor, dar cu siguranta daca eram in locul acelei vanzatoare nu i-as fi dat pentru nimic in lume.
Totusi sunt un pic nedumerit. Dupa ce am plecat si m-am intalnit cu unul din colegii mei
i-am povestit ce sa intamplat, iar acesta mi-a zic ca inhaleaza aurolacul din cauza ca nu au ce manca si sa mai uite si ei.
Raspunsul meu a venit tot printr-o intrebare
-Pai daca au avut bani de aurolac de ce nu si-a cumparat o paine, sau ma rog ceva de mancare?
Tacere. Raspunsul l-am aflat astazi de la un alt coleg:
-Pai da mai Dane dar efectul unei paini trece dupa o ora, dar aurolacul il poate tine si o zi!!

Pareri

I-ti exprimi o parere si crezi ca vorbesti si in numele multor oameni, dar intotdeauna se gaseste cineva sa-ti demonteze parerea. Asta am simtit-o pe pielea mea aici pe blog, cand spunandu-mi si eu parerea  despre bloguri, domnisoara Ana mi-a dat replica si mi-a intors putin siguranta pe care o am atunci cand i-mi spun parerea. As putea totusi sa spun ca este parerea mea si ca asta cred eu despre un subiect, dar cand primesti si argumente te schimbi putin. Nu e cazul si aici unde replica a fost urmata tot de o parere si nu de argumente. Trebuie sa raman tot la parerea mea si anume ca blogurile care contin stiri ar trebui facute de persoane cu o mica experienta de viata si nu de un copil de 13 ani!!

Blog de copil

Toata lumea isi face blog!!! De la 10 ani la 30 de ani(me :D)
Intrand asta seara pe un forum am dat peste prezentarea unui nou blog, am intrat si eu sa vad despre  ce este vorba, si am vazut o gramada de articole preluate de pe alte site-uri.
M-am gandit sa-i dau si eu un sfat, si anume sa nu mai preia de pe alte situri si
sa-si dezvolte  propriul stil de scris. Ma rog, dupa ce am pus eu comentariu am observat ca cel care isi facuse blog era un copil de 13 ani(da un copil) si mi-am dat seama ca , comentariul meu nu era deloc potrivit. De ce? Pai acest copil prezenta stiri preluate de pe site-uri de specialitate, si atunci ma gandesc cum ar prezenta el stirile in felul sau? Oare in copilaria lui informatiile nu vor fi distorsionate? Ce incredere as mai avea eu in aceste stiri? Dupa parerea mea cei cu o varsta pana in 18 ani ar trebui sa aiba niste bloguri de genul: despre scoala, prietenii, fete, glume, chestii pe care ei sigur le au in cap si cu siguranta blogurile ar fi populare in randul celor de varsta lor. Ar trebui sa lase lucrurile importante in seama celor care au cat de cat o mai mare experienta de viata.
Dar pana atunci eu ma voi informa tot de pe bloguri si sper ca informatiile pe care le citesc sa fie reale!!

Sinistrati

Dupa 5 luni de concediu medical, prima saptamana de lucru a fost una super incarcata. Seful m-a trimis la o lucrare cu doi colegi, dar dupa 2 zile unul din ei a renuntat, si a plecat de la firma astfel noi doi care am ramas a cam trebuit s-a suplinim lipsa fugarului. Pe joi sefu a gasit un ciubuc si m-a intrebat daca vreau s-a merg cu el. Cerand cateva detalii am aflat ca mergem intr-o comuna doljeana care anul trecut a fost afectata de inundatii si ca vom lucra la unul din sinistrati si ca vom ajuta si noi intr-un fel unul din miile de oameni care au avut de suferit dupa urma inundatiilor. Asa ca sambata la ora 5  ne-am facut bagajele si am plecat intracolo. Pe drum am vazut multe case pur si simplu cazute, altele partial doborate de ape si nu pot decat s-a spun ca i-mi pare rau pt. sarmanii oameni care in cateva ore au ramas fara toata agoniseala lor de o viata. Mi-a placut totusi ca guvernul s-a implicat in ajutorarea lor, chiar daca nu sunt unele din cele mai frumoase case pe care le-am vazut, chiar daca nu sunt construite asa cum ar trebui, iar  saraca tamplarie de termopan a fost montata jalnic, casele sunt totusi destul de spatioase, locuibile si cred ca oamenii sunt destul de multumiti. Din lipsa de timp nu am reusit s-a facem tot ce ne-am propus, dar am reusit s-a placam cu rigips ambele camere plus holul si s-a chituim si sufrageria si dormitorul. Desigur ca munca noastra a fost platita dar am simtit ca intr-un mic procent am ajutat si noi cumva o familie necajita. Le doresc acestor oameni ca Dumnezeu sa-i ajute si sa-i apere de inundatii, pentru ca viata lor sa se intoarca la normal.

De o mie de ori

Cand mi se pune pata pe o melodie o ascult de o mie de ori.
Ca si asta seara cand am venit de la munca, rupt de picioare, am pornit calculatorul si am deschis playerul pe care il tin numai in bara jos si care nu are decat o melodie adaugata. Daca saptamana trecuta a fost Eve feat. Gwen Stefani cu Let me blow ya mind, saptamana aceasta a venit randul unei melodii pe care nu reuseam s-a o gasesc si anume Calling you a formatiei Outlandish.
Numai asta seara cred ca am ascultat-o de 100/200 de ori, am invatat-o pe dinafara!
Dar este o melodie frumoasa nu credeti?
67_2.jpg

Un nou inceput!

Ascult Outlandish(calling you) dat pe repeat si incerc s-a scriu primul post din acest blog. Ma gandesc de ce naiba am facut acest blog (personal) cand acum cateva zile declaram sus si tare pe blogul Adei ca eu nu as putea s-a am un blog personal, pentru ca eu nu pot s-a vorbesc despre mine si ca nu voi avea niciodata un blog personal?
Dupa nenorocitul de accident din 16 ian. in care mi-am rupt ambele picioare, nu am avut altceva de facut decat s-a stau in pat cu picioarele in ghips si s-a gasesc o modalitate prin care sa-mi treaca timpul. Si am gasit! Am tras biroul cu calculatorul langa pat si am inceput s-a navighez de nebun pe internet. Astfel am descoperit blogurile, si ce-am zis – ia sa-mi fac si eu unu! Si am facut, si nu e prea greu, iar acum dupa o discutie cu Ada, nu stiu, m-am hotarat sa-mi fac si eu un blog personal mai ales ca de 3 zile am inceput si eu serviciul si voi gasii mai multe subiecte despre care s-a scriu si poate asa i-mi va trece si amaraciunea pe care o simt in suflet pt. ca din cauza unui servici mi-am nenorocit picioarele. Tuturor cei care aveti un servici un mic sfat:
lasati-o mai moale , nu se merita.
Nu se merita sa-ti distrugi sanatatea din cauza banilor si din dorinta de a avea o cariera.
Sunt lucruri mult mai importante in viata!!!
Deci asta e blogul meu: „My blog – My life in a blog”